“Imponderabil traiesc…..un mare nimic calare pe valuri,un mic ceva in viata altora,imi aleg cu grija pietrele si-mi asfaltez cararea pana la inevitabil!Mai e inca timp…… “
Statea la masa din fata mea,singur,mancand in liniste…eu impreuna cu cei 5 colegi eram in fereastra dintre doua seminarii,toti veseli si plini de glume proaste.Mi-a atras atentia imediat,ochii lui negrii si pielea cafenie trezindu-mi alte sentimente decat orice alt barbat.Am zambit.Mi-a zambit.M-am rusinat.Culmea…caci mi se spune mereu ca nu sunt timida si ce-mi trece prin cap aia fac….ma cunosc ei,dar nu atat de bine.Daca ar stii ca atunci cand vine vorba despre propriile-mi sentimente vorbite de fata cu o persoana care imi place ma inhib si ma port ca un copil de doi ani…
Avea o privire adanca,incat mi-am dat seama ca nu trebuie sa-l las sa plece asa..stiu ca el nu ar fi facut primul pas.Ceva il tinea.Dupa 20 min si-a terminat masa si a plecat.Am plecat amandoi.Am mers intr-un pub-lounge unde stiu ca muzica este pe ritmul vietii mele,ma defineste.Am gasit un separeu gol si ne-am asezat pe canapea.Nu stiam cum va fi…dar era bine ca ma intelegea..pentru ca la telefon vorbea franceza.Am comandat nectar,iar el ciocolata calda…atat de expresiv…Mi-am dat seama ca am emotii dupa tremuriciul mainilor si dupa tigarile pe care le legam una dupa alta…uitasem senzatia asta!Am intrat in detalii despre noi,am inceput o conversatie despre prpriile idei si despre persoane in general…uimitor la prima intalnire este faptul ca nu stiu niciodata daca sa-l cred sau nu pe cel de langa mine..stiu doar ca eu nu mint niciodata,si de aici mi se instaleaza sentimentul ala tampit de frica..M-a sarutat.M-am pierdut,si i-am spus si lui asta.Sunt femeie in toata firea,asta imi spune mereu tatal meu,insa ma pierd atat de repede.I-am povestit despre planurile mele de viitor.Imi intra pe sub piele si isi facea planuri cu mine.A fost o dupa-amiaza divina…
Stiu ca s-a terminat ziua de marti ,13,pe care n-o voi uita niciodata.Acum s-a intors acasa ,unde il astepta o alta ea,de care mi-a povestit.
In gara mizerabila fetita sarea pe ritmul melodiei mele,avea un breton tuns drept,genul capra,cum i-as spune eu acum,cu un aer boscheto-frantuzesc…ii mai lipseau doar parfumul de calitate si hainele adecvate.Nascuta probabil dintr-o mama bolnava si un tata betivan,isi cauta acum viata in gara…sarind de pe un picior pe altul,nestiind cat de bine se potriveste melodiei mele… o priveam adanc si pe ascuns, si si-a continuat joaca nestingherita….La cativa metri de mine,probabil cel ce ar putea sa spunem ca este bunicul ei,desi nu cred ca exista vreun grad de rudenie intre cei doi,isi aprinde fericit si cu fata imbuibata in alcool jumatatea de “tigara” gasita pe jos,intr-o frenezie pe care noi,cei drepti,cu haine curate..am pierdut-o in grijile zilnice.M-a bufnit rasul caci pana si bricheta aia imputita ii era potrivnica,flacara aproape arzandu-i fata.Rosu aramiu si cu nadragii suflecati,a trecut pe langa mine,cu privirea pierduta,bombanind ceva ce probabil il preocupa foarte tare.Isi vede de viata lui ,mai departe,si mai departe…
Vestile bune circula foarte repede,dar la fel si cele proste,la fel si noi prin viata,exact ca fraza rostita de cineva intr-o zi de vara,aiurea…ne indreptam atentia spre tot ce nu conteaza,ne prefacem ca ne pasa si incercam,o doamne,si incercam cu toata puterea noastra sa facem lucrurile BINE.Dar cum.?..bine fata de cine?bine pentru cine?binele e relativ….vestea buna te fericeste pe tine si amaraste un altul,fiecare gest si fapt are implicatii pentru altii…nu putem niciodata ajunge sa fim impliniti si multumiti,decat daca nu ne pasa.Si cum sa nu-ti pese,cand..intorcandu-ma la amarata aia din gara,cu bretonul ei tuns a la francais imi dau seama ca fiind om,nu poate sa nu-mi pese!In fond si la urma urmei,e vorba doar de circumstante,de alegeri si de destin.E bine pentru mine ca sunt aici,acum,in pielea mea,incaltata si cu hainele curate,e rau pentru pricajita aia ca are calcaiele batatorite,alegeri facute in circumstante deloc fericite au facut ca betivul sa fumeze un chistoc gasit pe jos si nu un trabuc si poate destinul ,candva ma va aduce si pe mine in ipostaze demne de mila,sau pe ei altfel.
Momentan…rasuflu,inspir,mai trag din tigare si astept sa vina trenul,sa-mi pot vedea de drum.
Te-am suflat din gand,in vantul de afara..te arzi incet si cald,iei drumul spre poveste in pana scriitorului,pe panza artistului si’n gandul meu,al firavului…
Ai fost intai dorinta,apoi te-ai transformat in fapte,ca apoi sa devii idee.Un ideal al dorintei,un josnic al faptelor si o dezamagire a ideii.
Sa vezi oameni vorbind singuri,cu voce tare pe strada,ti se pare nebunesc.Sa vorbesti in gand pe strada e absolut normal.
Avea ochii mari si buze subtiri,gura putin stramba,parul ciufulit si-o barba neingrijita.Nu i-am putut deslusi foarte bine statura,caci tramavaiul a si plecat de la semafor…ahh..iar l-am pierdut.Merge taraganat,iar vatmanul claxoneaza nervos si iritat pe soferul masinii -”D-aia” de marca-care s-a gandit s-o scurteze pe linie.Il aud bombanind apoi imi arunc ochii din nou pe geam.Incerc sa-mi culeg gandurile,apoi imi atrage atentia melodia care tocmai imi desfata auzul….ma pierd putin,inchid ochii,apoi ii deschis si totul are o alta nuanta.Ma gandesc la ziua de azi,la stomacul care imi ghiortaie,la dezordinea pe care am lasat-o acasa,la ce am de facut.
Niste pustani de vreo 14-15 ani,3 baieti si 1 fata,se urca la urmatoarea statie.Langa mine,un nene mucios,duhnind a alcool si cu o burta imensa canta.La mijlocul tramvaiului,nelipsita mama cu copilul in brate si cu cartonul agata de gat”muritori de foame” isi exerseaza privirea de miloaga si isi aseaza copilul cat mai..”confortabil”.Nu simt nimic faa de ea,n-am ce sa judec,si nici de ce,nu cunosc imprejurarile,desi daca as fi pusa fata in fata cu cineva si as dezbate aceasta tema,m-as trezi acuzand instinctual sexual cu primul care iti iese in cale,incultura si mediul oamenilor din ziua de azi..apoi as ajunge la o concluzie,si as compatimi-o.acum imi e indiferenta.copilul e simpatic totusi,in ochii lui vad un gram de speranta,tusesc sec si rad in gand,ironic..”inconstient mic,habar n-ai tu ce te asteapta.sfatul meu e sa sugi din laptele ala,acum cat mai ai timp,ca pe urma..”.Observ intre timp ca burtosul de langa mine detine si o cutie,asezata jos langa scaun,o cutie de bere,in care tine o paine.Dumnezeule…Pustanii se uita insistent,iar asta ii ia la rapagele.Se ridica furios,isi trage geaca si asa deja scurta peste burdihan,si ridica mana amenintator catre cel mai gras dintre pusti.Astia o iau la fuga spre spatele vagonului,si coboara speriati.
Instantaneu,ma uit la fetele oamenilor din jur.Nici o reactie.O fi observat careva,sau nimanui nu-i pasa.Pfff,si mai vorbim de solidaritate.Oricum nu i-ar fi zis nimeni nimic,e mare,burtos si mai ales beat.De ce sa-ti pui mintea cu un astfel de om,care era sa bata niste copii nevinovati?
Observ ca se apropie statia unde trebuie sa cobor,ma ridic amortita,imi indrept parplacul,imi asez geanta,in sfarsit ma concentrez asupra melodiei ce rasuna in casti,si incerc sa evit tot ce se petrece in jurul meu.Simt mirosul imputit al burtosului,care imi provoaca o imediata repulsie,si aud versul care tocmai urmeaza a fi cantat “heavean’s gonna burn your eyes…”.
Mai am putin pana ajung acasa,incep din nou sa-mi stabilesc un plan de atac,de care sigur nu ma voi tine,pentru ca intotdeauna mi se intampla ceva imprevizibil,si apas butoonul de deschidere a usii.
Cobor,si imi zic cu voce scazuta,astfel incat sa ma aud numai eu…citand pe cineva..”avem de asteptat un tramvai,si zile de rai”.
Astazi am aruncat chinuitul negru,la o rascruce de drumuri…pete,pete,murdar,urat…apoi stralucitor de frumos.Mi-am pus rochita boema,pantofiorii de lac,mi-am luat valijioara primita cadou de la parinti si am plecat.Afara vantul m-a rasfoit ca pe o carte citita cu drag,mi-a suflat parul in toate directiile,si m-a indemnat pe un drum…am pasit incet si deodata am simtit caldura.Mi-am zis ca acolo este locul meu .am intrat si am descoperit o camera plina de oglinzi…..in fiecare era chipul meu,dar altfel….
M-am vazut si copil,m-am vazut si adult,m-am vazut si batrana,m-am vazut nervoasa apoi fericita,m-am vazut dezamagita ,apoi pierduta,m-am vazut iubind,m-am vazut uitand,m-am vazut iertand si m-am vazut urand,m-am vazut lovind,si m-am vazut povestind.Apoi mi-am privit ochii,distorsionat mi-am privit sangele curgandu-mi prin vene,si pe mine prin el…m-am colindat si m-am cunoscut,apoi am iesit la suprafata.
Cealalta eu mi-a soptit la ureche “SECRETUL” .L-am auzit cu ecou,l-am auzit de zece de mii de ori,de sute de mii de ori…am dat inconjurul lumii,am inchis ochii,l-am desenat si l-am imaginat.
Apoi am deschis ochii si l-am vazut…sedea chiar in fata mea,ma invaluia,ma simtea si ma privea.Ochi in ochi.
L-am sorbit cu toata forta inauntru,l-am pitit si l-am secat de vlaga.Mi-a spus tot.Dar nu stia tot.
Am fost nevoita sa-i dau drumul….prin fiecare por l-am simtit respirand si plecand…am lasat doar unul inchis,cat sa-i pastrez amintirea c-a fost.Si a ramas acolo,si va ramane mereu.
Te vad cum iti tarasti usor picioarele..te prabusesti,si dintr-o privire aruncata la intamplare..simt ca nu vreai sa te ridici..respiri incet…o data la 5 secunde,apoi oftezi si te pierzi..incetul cu incetul renunti la vise…la jocul asta stupid..n-ai incalcat nici o regula si totusi le-ai incalcat pe toate..
Ai alergat azi si te-ai impiedicat ieri…ai zburat azi,dar ti s-au rupt aripile ieri..ai dormit azi,dar ai visat ieri…maine ce-ai mai putea face???Stai cu ochii pierduti si te gandesti ce…ce ce ce ce ce ce ce ceeeeeee…???
Poate ca stii ca nu e momentul,de aceea nu se intampla….Ceasul iti arata cifrele stea stupide,n-are sens…Totul in juru-ti e gri,tu te simti colorat.Ai sta asa aici intins toata viata,pana cand iti vei da seama ce…
Nu esti nicicum,niciunde,nimanui,si iti convine,si nu-ti convine…esti in toate starile si totusi…nu simti nimic si simti tot.Doare atat de tare incat nu mai simti,a devenit naturala durerea..
Pur si simplu crezi ca asta e fericirea..stand si asteptand.
Nu lupti cu nimeni,doar cu tine,nu vezi pe nimeni,doar pe tine,nu vrei pe nimeni,si totusi vrei atat de tare pe cineva…
Se apropie un trup si te ridica..chinuit ,iti spui ca asta-i cursul,firul,evolutia,macar ai avut parte de un moment in care ai simtit,n-ai simtit,ai fost…
Masoara-ti pasii si cuvintele…simte-ti umbra si priveste atent,caci mai e una….asculta noaptea si infioreaza-te….fie-ti frica si lasa-ti pulsul sa curga…
Priveste in gol s simte-te la fel…fii monocromatic si viseaza in nuante…nu dormii…viseaza cu ochiul mintii…transforma-te,calatoreste si revino cu amintiri despre tine. !
Se deschide usa…incet,cobor,folosindu-m mecanic picioarele.Aaaaahhhhh,cat am asteptat acest moment.Rasuflu usurata,trag aer in piept…si incepsa simt.Deschid ochii,caut grabita prin geanta,parca nu gasesc ceea ce-mi trebuie..inspir,s-a aprins!Cat am asteptat acest moment (Ma repet ca sa fiu mai convingatoare!!) .Ma izbeste dintr-o data frigul…e rece,pielea se strange…senzatii de moment!Incep sa merg..privind in jos umil,cu gandul dus ca si fumul tigarii…aud un tipat scurt,calcasem o frunza.O ridic,o incalzesc,si ma gandesc ca e toamna…ce naluca,ce anotimp,ce miraj,cate sentimente amestecate…
Au cazut frunzele..toate la fel in esenta,si totusi niciuna la fel..colorate,ma striga de jos.Oare daca as putea sa urlu din toata inima,ca si aceste frunze,m-ar considera lumea nebuna??Din cate observ pe ele le aud doar eu..asa ca as putea sa sper ca pe mine ma vor auzi doar cei ce urla..Ma opresc,stau putin pe ganduri : dar pot!Vreau…!Si totusi nu o fac.Cred ca normele si limitarile sociale ma impiedica,ma fac sa cred ca nu pot.
M-am nascut toamna.
Ce zi fericita!
dar….toamna este anotimpul mortii…ce ciudat!Incep sa tremur…hmm,deci toamna inseamna o moarte colorata in nuante de galben..E trist,ma simt trista,sunt plina de regrete si-mi dau seama ca toate frunzele cad la un moment dat….si cineva calca pe ele!Mi s-a terminat tigarea,imi tremura mainile…
